„Nud în albastru” este lucrarea câștigătoare a primei ediții a Salonului Național de Artă Vizuală și poate fi admirată la Palatul Parlamentului – Sala Brâncuși până la finele lunii iulie, alături de alte 92 de lucrări selectate prin concurs.

Figura feminină așezată într-o poziție aproape fetală, cu genunchii strânși la piept într-un fundal acvatic sau vegetal, creează o atmosferă ce amintește de realismul magic. Ceea ce impresionează cel mai mult la această pictură este, probabil, unda de mister pe care o dezvăluie, faptul că privitorului nu i se oferă o poveste clară, ci i se lasă suficient spațiu pentru a-și construi propria poveste. Nu este un nud senzual, ci mai degrabă unul care vorbește  - din punctul meu de vedere - despre vulnerabilitate, introspecție și singurătate. O lucrare în fața căreia simți nevoia să rămâi.
Autorul se numește Ciprian Mihăilescu, artist vizual originar din Piatra Neamț, absolvent al Facultății de Filosofie si Arte la Universitatea din Bucuresti. Ciprian a acceptat cu bucurie să răspundă la câteva întrebări:

Aveți o formație în filosofie, teologie și arhitectură. Cum se întâlnesc aceste trei direcții în procesul dumneavoastră de creație? 
Am avut un parcurs sinuos, dar pictura a fost întotdeauna preocuparea și pasiunea mea constantă. Chiar dacă mulți au încercat să mă convingă că nu aș putea face din ea o profesie, preocupările mele au rămas legate de expresia vizuală, fie că a fost vorba despre desen și pictură, butaforie, grafică publicitară sau activitatea pedagogică.

Studiul filosofiei m-a învățat să gândesc cu propria minte, nu doar să preiau idei, și m-a ajutat să privesc cu mai multă obiectivitate valorile pe care încerc să le

exprim. Cultiv o nevoie de cunoaștere și de explorare care mă face conștient de cât de puțin cunosc. Tocmai această convingere nu mă lasă să mă plafonez sau să cred că am descoperit formula perfectă și mă încurajează să experimentez permanent.
Interdisciplinaritatea mi-a oferit teme și perspective diferite. Uneori simt că o idee poate fi exprimată mai bine prin spațiu, arhitectură sau geometrie, reală ori imaginară. Alteori, când vreau să vorbesc despre timp și fragilitatea existenței, aleg figura umană – portretul sau nudul – pentru că asupra corpului timpul își lasă inevitabil urmele.

Puteți să ne mărturisiți în 1-2 fraze ce reprezintă pictura pentru Ciprian Mihăilescu? Ce loc ocupă în viața dvs ?
Pictura este forma de exprimare care mă definește. Mi-a oferit sens și încerc să-i dedic cât mai mult timp, pentru că este, în același timp, muncă, bucurie, rugăciune și terapie.

Ați obținut premiul cel mare în competiția organizată de Asociația Artiștilor Plastici din București. A fost o surpriză ? Ce înseamnă această recunoaștere și ce alte realizări/ premii ați obținut de-a lungul timpului ?
A fost o surpriză și o mare bucurie să primesc Marele Premiu la Salonul Național de Artă Vizuală. Profit de această ocazie pentru a mulțumi juriului și organizatorilor pentru oportunitatea de a expune și pentru această apreciere.

Oricâtă încredere ai avea, ca artist, într-o lucrare, este greu să anticipezi felul în care ea va fi receptată. Fiecare privitor și fiecare membru al juriului vine cu propriul bagaj cultural, cu propriile criterii și sensibilități, iar întâlnirea dintre intenția artistului și interpretarea privitorului rămâne întotdeauna imprevizibilă.
Emoțiile au fost cu atât mai mari cu cât în expoziție au participat numeroși artiști valoroși, din generații și direcții estetice diferite. Tocmai de aceea am privit acest premiu ca pe o confirmare că mesajul lucrării a ajuns la privitor și a reușit să transmită ceva.
În perioada în care am locuit aproape doi ani în Nottingham, Marea Britanie, am avut onoarea de a primi Premiul I la Salonul de Toamnă al Nottingham Society of Artists și Premiul Publicului la Spring Open Exhibition. Au fost două recunoașteri importante, care m-au încurajat să continui și mi-au dat încredere în propriul parcurs.

În câteva cuvinte, de ce ”Nud” și de ce ”albastru” ?
Expresivitatea figurii umane mi se pare unul dintre cele mai potrivite mijloace de a vorbi despre trecerea timpului. În special, nudul feminin, prin frumusețea și armonia lui, este pentru mine un memento al efemerității și, în același timp, un omagiu adus tinereții. În această lucrare mi-am dorit ca privirea spectatorului să nu rămână doar asupra corporalității. Am căutat o modalitate de a pune în evidență mai mult decât corpul. De aceea am suprapus peisajul marin peste anatomie, iar albastrul a devenit pentru mine o metaforă a adâncului mării, dar și a profunzimii gândului, a introspecției și a melancoliei.

Irina Forgo,
Vicepreședinte AAPB